Istoria cresterii porumbeilor!

Imblanzirea si domesticirea porumbelului a avut loc, probabil, pe la sfarsitul perioadei pietrei cioplite, in Fenicia (Asia Mica)In aceasta tara antica, porumbelul era considerat ca pasarea-simbol a lui Astarte, zeita zamlisirii si a dragostei. Prin colonizarea feniciana in primul milieniu i.e.n., cultul lui Astarte si al porumbelului sacre se raspandeste in tarile bazinului oriental al Marii Mediterane si in tarile rasaritene: in Mesopotania, Armenia si Arabia. Acesta ipoteza pare a fi confirmata si de unele date concrete, descoperite, prin sapaturile arheologice. Cele executate pe teritoriul insulei Cipru au dat la iveala mici temple antice, prevazute cu anumite constructii caracteristice , care s-au dovedit a fi vechi porumbare, pentru porumbei. Pe baza unui mit religios similar in cele doua milenii i.e.n. cultul porumbeilor sa dezvolta si in Asiria, asezata pe malurile fluviului Tigru din Mesopotania antica.In mitologia poporului asirian, Semiramida, fiica lui Astarte, a fost zeita dragostei si a gloriei militare.Dupa nasterea sa, ea a fost parasita in camp liber, unde a fost crescuta de porumbei si ciobani, devenind apoi regina Asiriei. Dar, in urma unei infrangeri suferite in razboi si dupa ce propiul sau fiu a atentat la viata sa, Semiramida s-a metamorfozat intr-un porumbel, plecand in zbor cu un stol de porumbei. De a atunci, porumbelul a devenit obiectul unui cult sacru al poporului asirian. Cele mai vechi date arheologice despre porumbelul domestic le gasim in istoria Egiptului antic. Astfel, de exemplu, intre obiectele descoperite in mormintele faraonilor, Brugsch aminteste si de un tablou care reprezinta niste porumbei ciugulind seminte. Un alt tablou egiptean prezinta lansarea a patru porumbei mesageri. Din datele istorice cunoscute pana in present reiese ca unul din teritoriile cele mai vechi ale cresterii porumbeilor cuprindea tarile antice din partea de rasarit a Marii Mediterane. Prin cuceririle razboinice si prin legaturile commerciale stabilite, cresterea porumbeilor s-a raspandit la grecii antici si probabil in Orientul antic din Asia Prin intermediul grecilor, din Italia de sud porumbelul domesticit se raspandeste in toata Italia. Porumbelul era numit de grecii din Sicilia ”colymbos”, cuvant din care a luat nastere termenul latin “columba”, intrebuintat de romani pentru denumirea porumbelului domestic.
Romanii au legat de porumbelul domesticit si numeroase superstitii.O data cu extinderea Imperiului Roman, porumbelul domestic se raspandeste in toata Europa e-o dovedeste si corespondentul cuvantului porumbel la diferite popoare europene. Asa, de exemplu, cuvantul irlandez “colum” din limbile celtice, precum si corespondentul slav “golub”, deriva din denumirea Latina “columba”, care a fost preluata si modificata paralel cu raspandirea porumbeilor in aceste tari.In acest rastimp porumbelul domestic se raspandeste in toate tarile Europei.
Dezvoltarea practicii cresterii porumbeilor se observa si in Germania. Cea mai veche carte despre porumbei scrisa in limba germana – editata in 1790 in orasul Ulm- si intitulata “Ulmer Taubenbuch”-apartine unui autor necunoscut. Ea descrie numai unele rase primitive de porumbei gusati, romani, etc. In schimb la inceputul secolului urmator – dupa 1800, asa cum relateaza Neumeister, amatorii columbfili germani cresc numeroase rase de gusati , de porumbei si zburatori, toti in rase pure sau, dupa termenul crescatorilor din acea vreme “pur sange”
In sec.XIX, cresterea porumbeilor se practica deja in toate continentele globului.Prin intermediul arabilor, porumbelul domesticit se raspandeste in tarile africane de pe malurile fluviului Congo, iar prin colonizatori, si in tarile Africii de Sud, Americii de Nord si Sud, preum si in Australia.In aceasta perioada apar adevarate capodopere alie columboculturii : cartile lui Boitard Corbie (Les pigeons de voliere et de colombier), Fulton (The illustrated Book of Pigeons) si Prutz (Ilustriertes Mustertauben buch). Crecatorii de porumbei se unesc in cluburi si asociatii care fixeaza standardele pentru rasele de porumbei si editeaza numeroase reviste si carti despre cresterea porumbeilor. Tot in acesta perioada incep sa se infiinteze in Europa si America ferme mari specializate in cresterea porumbeilor, in care sint crescuti zeci de mii de porumbei mari de carne ce sint expediati apoi prin comertul alimentar, in stare vie sau taiati, publicului consummator.
Practica cresterii porumbeilor ia un avant si mai mare in secolul nostru. In toate tarile se creeaza rase autohtone.Pe linga cresterea porumbeilor de carne, de zbor si decorativi, se dezvolta foarte mult cresterea si utilizarea in diferite scopuri a porumbeilor voiajori.
La noi in tara, pe langa variate rase importante, se cresc si numeroase rase locale, selectionate dupa gustul felurit al crescatorilor romani care prefera in special porumbeii de zbor, fapt ce explica prezenta unui numar mare a acestei rase.In present activitatea crescatorilor de porumbei la noi in tara este indrumata si incurajata de Uniunea crescatorilor de porumbei voiajori si de un numar de asociatii locale.

Remedii naturale pentru porumbei

Ceapa

Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureii şi al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic şi antiinfecţios (antistafilococic: ceapa se comportă în privinţa acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic şi antitrombozic
Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic uşor
Curativ al pielii şi al sistemului pilos.

Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala (taiata marunt), oferita inaintea meselor;
2. sub forma de tinctura de ceapa;
3. sub forma de ceai;
4. sub forma de suc de ceapa.
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori.
In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza.
Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.

Hreanul

Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul este o planta originara din estul Europei, folosita la gatit, pentru gustul sau condimentat si aromat, dar si in medicina naturista pentru beneficiile curative.
Radacinile sunt cele care se folosesc atat in bucatarie, cat si in medicina, pentru continutul bogat in vitamine, fitoncide (substante cu actiune antibacteriana) sau uleiuri eterice (cu efect calmant).Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.

Intrebuintari curative
Hreanul poate trata cu succes mai multe afectiuni, asociate sistemului respirator sau urinar. Astfel, radacina de hrean poate inlocui tratamentul medicamentos in cazul bolilor respiratorii.Este foarte recomandat ca hreanul, sa fie folosit in salatele administrate porumbeilor, impreuna cu ceapa si usturoiul, dar si cu celelalte legume enumerate in articolele precedente.Racelile isi gasesc remediul intr-o radacina de hrean medie, consumata la cateva zile de porumbei. Caile respiratorii vor fi eliberate, iar vitaminele continute de hrean dar si continutul proteic din alimentatie vor revitaliza organismul.
Hreanul mai este folosit si in tratarea infectiilor intestinale. Prin actiunea sa antibacteriana si antiinflamatoare, elimina imediat primele simptome ale infectiei. Pentru un tratament eficient, alternati consumul de hrean cu cel de ceapa si usturoi.
Forma de administrare si cantitatile recomandate
Hreanul, folosit ca medicament natural, poate fi administrat sub forma de sirop, tinctura, vin tonic, energizant sau proaspat ras. Siropul se realizeaza in casa, prin stoarcerea sucului dintr-o radacina data prin razatoare, in care ati adaugat o lingurita de miere.
Dupa cateva minute in care ati lasat amestecul la macerat, puteti folosi siropul tratament. Tinctura este mult mai concentrata si se obtine dintr-o radacina de hrean rasa, in care ati adaugat putin alcool. Dupa opt zile se strecoara si astfel se obtine tinctura care trateaza afectiunile enumerate mai sus.
Energizantul cu hrean se obtine din oua, lamaie si radacini de hrean rase. 12 oua se tin tot atatea ore in suc de lamaie. Dupa o jumatate de zi se scot, se bat energic si se toarna din nou in sucul de lamaie, in care ati adaugat un kg de hrean ras, putin alcool si miere.(Aceasta portiune este foarte recomandata noua oamenilor)Amestecul se lasa la macerat noua zile si astfel ati obtinut tonicul perfect pentru fiecare zi in care sunteti lipsiti de energie.
ATENTIE!
Evitati consumul in exces. Hreanul poate provoca tulburari digestive, prin actiunea sa puternica.

Varza

Acest aliment atat de comun pentru noi are calitati ce sunt cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu.
Calitatile sale sunt de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala.
Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.

Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.
Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs.
Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sunt constituite in primul rand din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sunt prezente si ele la un nivel ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurand printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior).
Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.
Vitaminele din grupa B sunt si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale.
Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba).
De aceea varza este recomandata in:
Astenii
Imbatrinire prematura la porumbei
Demineralizari
Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului.
Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar.
Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.

                    Aceste articole sunt Drepturi ale www.porumbeivoiajori.ro

Caut/cumpar Porumbei!

Aici pute-ti posta informatii in legatura cu pasarile pe care le cauta-ti sau cu ce vreti sa cumparati!

Vand Porumbei!

Aici puteti posta porumbeii pe care ii aveti de vanzare!pret,suse,pedigree(daca e cazul)

POVESTEA TA!

Puteti sa lasati aici o mica descriere a activitaii pe care o desfasurati (cred ca columbofilia) si povestea voastra!Cum v-ati intalnit prima data cu porumbeii,cum,cine va ajuta,cine va da sfaturi,ce fel de porumbei cresteti..etc